Corinaş

[Am găsit acum, căutând altceva, un poem din 1993, când eram cu Corina, pentru o scurtă perioadă. Cred că n-o să supere, dacă-l public. Oricum, nici nu ştiu dacă mai este în ţară. Mulţumesc, Corinaş]

Corinaş,

îţi place alintul
murmurarea şi absintul
ce din sine îmi răsare
când vorbesc, cu tine oare?

(dar acum eu joc cuvinte
şi le uit şi le aminte)

dulce, bună plictiseală
îi scriu Corinei, corindări
adulmecând a ireală
recea mireasmă din nări.